Economia socială – o soluţie pentru integrarea profesională a grupurilor vulnerabile

integrarea profesională a grupurilor vulnerabile integrarea profesională a grupurilor vulnerabile

“Cartonajul” este o cooperativă meșteșugărească înființată cu mai bine de jumatate de secol în urma. Societatea este o unitate protejată autorizată în conformitate cu prevederile Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Înainte de Revoluție, cooperativa era singura astfel de unitate care producea ambalaje din carton și hârtie și avea câteva sute de angajați, dintre care cel puțin 70% persoane cu dizabilități. Astăzi, compania mai are doar 36 de angajați și doar 30% sunt persoane cu diferite tipuri de dizabilități, cei mai mulți surdomuți. Acesta este procentul minim astfel încât unitatea să se înscrie între cele protejate de legislația în vigoare. Președintele cooperativei, Cristinel Andrei, spune însă că facilitățile sunt din ce în ce mai puține. Conform legii 448, unitatea ar fi scutită de impozitul pe profit cu condiția ca 75% din acesta să fie reinvestit. Cu toate acestea, Codul fiscal nu prevede acest lucru, prin urmare managementul companiei nu poate beneficia de această scutire. Singura facilitate clară o reprezintă posibilitatea de a încheia parteneriate cu companiile care doresc sa le achiziționeze produsele scutind astfel plata unor taxe către stat. Conform legii, orice companie care are mai mult de 50 de angajați trebuie să se asigure că cel puțin 4% din personal este reprezentat de persoane cu dizabilități. În caz contrar, trebuie să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu dizabilități sau să achiziționeze produse sau servicii de la unitățile protejate autorizate în sumă echivalentă cu cea datorată la bugetul de stat, iar cele mai multe companii opteaza pentru ultima variantă.

În aceste condiții este extrem de greu să facă față economiei de piață și concurenței cu firmele mari producătoare de ambalaje. “Munca manuală pe care o fac oamenii mei într-o saptamână o face o mașină într-o zi. Dar dacă aș lua o astfel de mașină, aș fi nevoit să dau oamenii afară, iar principala noastră rațiune de a fi este tocmai să îi ajutăm pe aceștia,” spune președintele cooperativei.

Înainte de Revoluție, cooperativa lucra cu oameni cu diferite tipuri de dizabilități, mulți dintre ei fiind nevoiți să își desfașoare activitatea de acasă. Astăzi, pentru că nu există cerere, compania mai are doar doi angajați – cu handicap mental – care lucrează de acasă. Mariana Andrei, directoarea cooperativei, spune că este esențial pentru acești oameni să aibă de lucru pentru că asta nu doar îi ajută să traiască decent, dar îi și motivează. “Vorbesc cu colegii noștri și îmi spun că este vital pentru ei să aibă o activitate, oricât de mică. Mulți dintre oamenii din grupuri defavorizate, cum sunt cei cu dizabilități sau Romii, își doresc să muncească. Dacă le facilitează asta, statul ar scăpa de plata unor ajutoare în plus, pentru că ei ar fi capabili să își caștige un trai decent și ar plăti ei contribuții și impozite statului” spune Mariana Andrei.

În ciuda problemelor, “Cartonajul” este înca o poveste de succes pentru că reușește să facă profit. Deși mic, acesta este împărțit în mod egal către toți angajații. Când banii sunt puțini, compania are grijă să le dea acestora bonusuri, astfel încât “nici unul să nu plece acasă cu buzunarele goale”, după cum spune Cristinel Andrei.
Simona Ernu, expert UNDP în cadrul proiectului “Modelul Economiei Sociale în România” a stat de vorbă cu managementul companiei, dar și cu câțiva dintre angajați. Gabriela Păunoiu și soțul ei, ambii surdomuți și membri ai comunității de Romi din zonă, lucrează la “Cartonajul” de când se știu. Deși au terminat o școala ajutătoare, ei nu au nicio șansă să se integreze profesional oriunde în altă parte. Pentru ei, cooperativa este ca a doua casă.

Astfel de modele de economie socială aplicată pot funcționa în mod evident dacă îndeplinesc câteva condiții necesare: acoperirea unei cereri reale a pieței, implicarea și buna credință a tuturor membrilor și o bună conectare la piață. În lipsa unei legislații coerente în acest sens, se simte nevoia unei consilieri susținute pentru grupurile vulnerabile care ar putea beneficia de pe urma unei astfel de inițiative.